precept

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précepte, lat. praeceptum)

1. principiu, învățătură morală; normă, regulă de conduită.
2. sfat, recomandare.

precepție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. praeceptio)

1. prolepsă (3).

preceptist, -ă

Parte de vorbire:  s. m. f.  
Etimologie: (după it. precettista)

1. autor de precepte.
2. pedant în precepte.

preceptistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. precettistica)

1. adj. bazat pe precepte.
2. s. f. arta de a formula precepte, de a învăța pe alții prin precepte.
3. totalitatea preceptelor morale.
4. tratat despre precepte retorice.

preceptor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précepteur, lat. praeceptor)

1. educator particular al unui copil sau al unui tânăr, pedagog.

bigot, -ă

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. bigot)

1. (cel) care se conformează strict tuturor preceptelor rituale ale unei religii; habotnic.

comandament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. commandement)

1. organ de comandă (într-o mare unitate militară etc.).
2. (fig.) sentință, precept, normă, regulă.
3. (jur.) act prin care creditorul, prin mijlocirea unui agent judecătoresc, începe executarea imobiliară, somând pe debitor să plătească datoria.

educator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducateur, lat. educator)

1. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor.
2. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari.

formalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. formalisme)

1. concepție idealistă care rupe forma de conținut, reducând procesul concret al dezvoltării istorice la forme exterioare și scheme abstracte.
2. orientare estetică în artă care supraapreciază importanța formei, în dauna conținutului.
3. respectarea birocratică, îngustă și superficială a formalității.
4. atitudine conformistă, exagerată, protocolară.
5. utilizare a modelelor formale în diferite științe.
6. orientare metodologică în filozofia matematică contemporană care susține că matematica își găsește deplina ei justificare în construcția formală.
7. ~ etic = respectare pur formală a preceptelor și normelor morale.

guru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. guru)

1. preceptor religios la brahmani.
2. mentor spiritual.

impresionist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. impressionniste)

1. I. referitor la impresionism, propriu impresionismului.
2. II. adept al impresionismului.
3. artist care practică impresionismul.
4. pictor de la sfârșitul secolului al XIX-lea care urma preceptele impresionismului.