Dictionar

mentor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)

1. preceptor, educator; îndrumător.
2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.
 

educator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. éducateur, lat. educator)

1. adj., s. m. f. (persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); mentor, preceptor.
2. s. f. persoană care se ocupă cu educația copiilor preșcolari.
 

guru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. guru)

1. preceptor religios la brahmani.
2. mentor spiritual.
 

silen 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. Silène, lat. Silenus)

1. (mit.) mentorul lui Dionysos, simbol al bețivilor.
2. satir bătrân.