mentor
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)
Etimologie: (fr., lat. mentor, germ. Mentor)
1. preceptor, educator; îndrumător.
2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia.