Dictionar

afera

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. afférer)

1. a fi de datoria cuiva; a fi impus cuiva, vorbind despre o acuzație, o datorie, o responsabilitate; a incumba.
 

aferat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. affairé)

1. care este sau vrea pară foarte ocupat, copleșit de treburi.