Dictionar

inventiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inventif)

1. care inventează; ingenios, cu fantezie creatoare.
 

înnoitor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (înnoi + -tor)

1. care înnoiește, inovează, regenerează; novator.
2. (persoană) care inventează ceva.
3. (persoană) care renovează.
 

iscodaci, -e

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (iscod[i] + -aci)

1. care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret; iscoditor.
2. care inventează, inventiv; iscoditor, născocitor.
 

fabricator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f. (înv.)  
Etimologie: (fr. fabricateur, lat. fabricator)

1. (persoană) care fabrică ceva.
2. (persoană) care creează, inventează.