eșua
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. échouer)
Etimologie: (fr. échouer)
1. (despre nave) a se împotmoli în nisip într-un loc unde apa este mai puțin adâncă.
2. (fam.) a se împiedica (de un obstacol).
3. a suferi un eșec.
4. (fig.) a nu reuși.