Dictionar

adânca

Parte de vorbire:  vb. tr., refl. (învechit)  
Etimologie: (adânc)

1. a face (mai) adânc; a adânci.
2. a pătrunde în adâncime; a (se) adânci.
3. (fig.) a se lăsa absorbit în; a (se) adânci.
4. (fig.) a cerceta în profunzime; a aprofunda, a adânci.
 

adâncare

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adânca)

1. pătrundere în adâncime; adâncire, adâncit.
 

adâncătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adâncă + -tură)

1. parte adâncită a unei suprafețe; adâncitură.
2. (antonim) ridicătură.
 

bolgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bolgia)

1. vale adâncă, compartiment al celui de-al optulea cerc al infernului lui Dante.
2. (fig.) loc urât, infern.
 

breșă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bréche)

1. pătrundere largă și adâncă în dispozitivul de luptă inamic.
2. spărtură într-un zid, într-un gard etc.
 

canion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. cañon)

1. vale îngustă și adâncă, între doi pereți verticali, săpată de apa unui râu.
 

catazonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catazone)

1. zona cea mai adâncă (cu șisturi cristaline) de transformare metamorfică a Pământului.
 

cimbocefalic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cymbocéphalie)

1. deformație a craniului care prezintă o scobitură adâncă înapoia bregmei.
 

crevasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crevasse)

1. despicătură adâncă într-un bloc de gheață.
2. plesnitură a pielii.