epigonism
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. épigonisme)
Etimologie: (fr. épigonisme)
1. atitudine, manifestare de epigon (2), care presupune pastișarea, absența originalității, a capacității creatoare, a spiritului novator.
2. (biol.) manifestare a unei variații precoce care nu apare decât la descendenți.