Dictionar

acetilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. acétylation)

1. introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic.
 

alilic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allylique)

1. (despre alcool) care conține radicalul alil.
 

aminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amination)

1. introducere a radicalului amino în molecula unui compus.
 

benzoilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. benzoylation)

1. introducere a radicalului benzoil în molecula unui compus organic.
 

debenzoilare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. débenzoylation)

1. suprimare a radicalului benzoil dintr-un compus organic.
 

imide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. imides)

1. combinații organice ciclice în care se substituie oxigenul cu radicalul bivalent = NH.