răscumpărător, -oare
Parte de vorbire: I. adj. (înv.), II. s.m. (înv.)
Etimologie: (răscumpăra + -tor)
Etimologie: (răscumpăra + -tor)
1. I. care poate fi răscumpărat; răscumpărabil.
2. care manifestă tendință de răzbunare; răzbunător.
3. (var.) răscumpărătoriu.
4. II. mântuitor.