Dictionar

sfărmători

Parte de vorbire:  s.m. pl. (regional)  
Etimologie: (sfărma + -tor)

1. oameni adunați la clacă pentru a dezghioca boabele de porumb de pe știuleți.
 

molar 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. molaire)

1. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea.
 

sfărâmător, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (sfărâma + -tor)

1. (rar) distrugător.
2. (var.) sfărmător, sfrâmător.