contratorpilor
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. contre-torpilleur)
Etimologie: (fr. contre-torpilleur)
1. (marină) navă militară rapidă, cu capabilități antiaeriene, antisubmarin și anti-navă, destinată lovirii torpiloarelor și submarinelor inamice, precum și pentru escortarea navelor mari sau care nu se pot apăra; distrugător.