transcendentalist, -ă
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. transcendantaliste)
Etimologie: (fr. transcendantaliste)
1. I. referitor la transcendentalism (doctrină filozofică conform căreia cunoașterea se bazează pe principii sau concepte a priori).
2. II. adept al transcendentalismului.