Dictionar

tuberculos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tuberculeux)

1. (bolnav) de tuberculoză; ftizic.
2. (despre plante) cu numeroși tuberculi.
 

tuberculostatic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. tuberculostatique)

1. (medicament) care împiedică înmulțirea bacilului tuberculozei.
 

tuberculostearic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. tuberculostéarique)

1. (califică un acid) care a fost izolat din bacili tuberculoși.
 

autonefrectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autonephrectomy)

1. operație de scoatere totală din funcțiune a unui rinichi tuberculos.
 

ftizic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. phtisique)

1. (suferind) de ftizie; tuberculos.
 

lupom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lupome)

1. leziune elementară a lupusului tuberculos.
 

amidazină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (din amidază + -ină sau din amidazin)

1. (farm.) medicament cu acțiune tuberculostatică; tuberculostatic.
 

tuberculostearic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. tuberculostéarique)

1. (califică un acid) care a fost izolat din bacili tuberculoși.
 

TUBERCULO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. tuberculum „umflătură mică”)

1. „tuberculoză, bacil tuberculos”.