Dictionar

tuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tuberculose, germ. Tuberkulose)

1. boală infectocontagioasă cronică, produsă de bacilul Koch, manifestată prin leziuni localizate în plămâni și în alte organe, în (bronho)pneumonie, cu distrugeri extinse ale plămânului etc.; ftizie.
 

criptotuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crypto-tuberculose)

1. tuberculoză ascunsă, care se manifestă prin leziuni atribuite altei boli.
 

osteotuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ostéotuberculose)

1. tuberculoză osoasă.
 

paratuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. paratuberculose)

1. 1 formă de tuberculoză atipică.
2. boală infecțioasă la rumegătoare, provocată de un microb înrudit cu bacilul tuberculozei.
 

pseudotuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pseudotuberculose)

1. grup de boli care, prin aspect macroscopic, amintesc de tuberculoză.
 

scrofulotuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scrofulo-tuberculose)

1. formă ușoară de tuberculoză ganglionară și osoasă (la copii).
 

silicotuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. silico-tuberculose)

1. silicoză agravată de tuberculoză.
 

angiolupoid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angiolupoïde)

1. tuberculoză cutanată atipică, situată de obicei pe față și pe nas, caracterizată prin plăci roșii.
 

antituberculos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antituberculeux)

1. (medicament) care combate tuberculoza.
 

baciloză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bacillose)

1. (med.) boală cauzată de un bacil; în special tuberculoza pulmonară.
 

colapsoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. collapsothérapie)

1. tratament al anumitor forme de tuberculoză prin turtirea unui plămân, pentru a grăbi cicatrizarea leziunilor, punându-l în repaus.
 

criptotuberculoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crypto-tuberculose)

1. tuberculoză ascunsă, care se manifestă prin leziuni atribuite altei boli.
 

crisoterapie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chrysothérapie)

1. tratament cu săruri de aur în reumatism cronic, tuberculoză etc.; auroterapie.