Dictionar

uranic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. uranique)

1. uranian.
2. (despre radiații) emis de uraniu.
3. acid ~ = acid derivat din uraniu.
 

californiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. californium)

1. element transuranic radioactiv, metalic, din grupa actinidelor, obținut artificial.
 

einsteiniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. einsteinium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.
 

fermiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fermium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.
 

hahniu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. hahnium)

1. element artificial transuranic, obținut prin bombardarea californiului cu nuclee de azot.
 

lawrențiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lawrencium)

1. element transuranic sintetic.
 

mendeleeviu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mendélévium)

1. element transuranic sintetic din grupa actinidelor.