metastructură
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (meta- + structură)
Etimologie: (meta- + structură)
1. (chim., fiz.) rețea cristalină parțial distrusă, în care scheletul rețelei inițiale se mai păstrează încă, dar în care câmpul de forțe e perturbat și regula valențelor, strict respectată la structurile de echilibru, nu mai e verificată.