Dictionar

vanadiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vanadium)

1. metal dur, casant, cenușiu, folosit la elaborarea unor oțeluri speciale.
 

ferovanadiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrovandium)

1. aliaj de fier și vanadiu.
 

carnotit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. carnotit)

1. mineral de uraniu și vanadiu, radioactiv.
 

ferovanadiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ferrovandium)

1. aliaj de fier și vanadiu.
 

turanit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. turanit)

1. mineral rar, de culoare verde-măslinie, din cupru și vanadiu.
 

vanadic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vanadique)

1. acid ~ = acid din vanadiu.
 

vanadifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vanadifère)

1. (despre o rocă sedimentară) care conține vanadiu.