Dictionar

blitzkrieg

Parte de vorbire:  s.n. (germanism)  
Etimologie: (germ. Blitzkrieg)

1. tactică militară ofensivă care vizează obținerea unei victorii decisive prin angajarea localizată și limitată în timp a unui puternic set de forțe motorizate, terestre și aeriene; ofensivă (militară) care urmărește obținerea cât mai rapidă a unei victorii decisive; război „fulger”.
 

eleuterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. éleuthérie, gr. eleutheria, libertate)

1. guvernare liberă a unui stat din Grecia antică.
2. (pl.) serbări care se celebrau în amintirea unei victorii.
 

palmares

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. palmarès)

1. listă în care se înscriu victoriile sportive, succesele literare etc. obținute de cineva.
 

supercampion, -oană

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. superchampion)

1. campion care a repurtat numeroase victorii.