OK
X
colimație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. collimation, germ. Kolimation)
1.
reglare
a
instrumentelor
optice
pentru
a
realiza
coincidența
dintre
axa
lor
optică
și
linia
de
vizare.
autocolimație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocollimation)
1.
corectare
mecanică,
prin
intermediul
unui
dispozitiv,
a
erorii
de
colimație
a
unei
lunete
topografice.
autocolimație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. autocollimation)
1.
corectare
mecanică,
prin
intermediul
unui
dispozitiv,
a
erorii
de
colimație
a
unei
lunete
topografice.