Dictionar

dubiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. dubium)

1. îndoială, neîncredere; nesiguranță.
 

dubitativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dubitatif, lat. dubitativus)

1. care exprimă o îndoială, un dubiu.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care exprimă o îndoială, o nehotărâre, o nesiguranță sau o bănuială cu privire la o acțiune.
 

indubitabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indubitable, lat. indubitabilis)

1. fără dubiu, neîndoios, cert, sigur.
 

dubios; nesigur

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dubius; controversus; incertus
2. FR douteux; incertain
3. EN doubtful; dubious; uncertain
4. DE zweifelhaft; unsicher; ungewiß; unbestimmt; fragwürdig; dubios
5. RU сомнительный; недостоверный
6. HU kétes, gyanús; bizonytalan
 

nume dubios

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT nomen dubium
2. FR nom douteux
3. EN dubious name
4. DE zweifelhafter Name
5. RU сомнительное нaзвaние
6. HU kétes, kétséges, bizonytalan név