Dictionar

fusila

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. fusiller)

1. (rar) a trage cu o armă de foc; a împușca.
2. (în special) a executa prin împușcare o persoană condamnată.
 

fusilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (cf. fr. fusillé)

1. care este împușcat, care este ucis cu o armă de foc.
2. care a fost executat prin împușcare.