OK
X
fusila
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (fr. fusiller)
1.
(rar)
a
trage
cu
o
armă
de
foc;
a
împușca.
2.
(în
special)
a
executa
prin
împușcare
o
persoană
condamnată.
fusilat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (cf. fr. fusillé)
1.
care
este
împușcat,
care
este
ucis
cu
o
armă
de
foc.
2.
care
a
fost
executat
prin
împușcare.