Dictionar

pinet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. pineta, fr. pinède)

1. plantație, pădure de pini.
 

cărpinet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (carpen + -et)

1. pădurice sau desiș de carpeni; cărpeniș, cărpiniș.
 

spinet

Parte de vorbire:  s.n. (înv., reg.)  
Etimologie: (spin + -et)

1. desiș sau mulțime de spini; loc acoperit cu spini; spinărie.
 

cembalo

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (it. cembalo)

1. instrument cu coarde și clape asemănător clavecinului; spinetă, cimbal.
2. instrument de percuție antic, format din două talere.
 

virginal 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., it. virginale, engl. virginal)

1. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII.