Dictionar

portțigaret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. porte-cigarettes)

1. cutie plată în care se păstrează țigările.
2. tub mic în care se fixează țigara pentru a fi fumată.
 

țigaret

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (/port/ţigaret)

1. tub mic ușor evazat, din diverse materiale, la capătul căruia se montează țigara pentru a putea fi fumată fără a atinge buzele; portțigaret, țigaretă.
 

ciubeucă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ciub(uc) + -eucă)

1. portțigaret cu țigara în el.