OK
X
supraoxida
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (după fr. suroxyder)
1.
(chimie)
a
aduce
la
cel
mai
înalt
grad
de
oxidare;
a
oxida
puternic.
supraoxidație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. suroxydation)
1.
acțiunea
de
a
supraoxida
și
rezultatul
ei;
oxidare
dusă
la
cel
mai
înalt
grad;
supraoxidare.
2.
(var.)
supraoxidațiune.
supraoxidație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. suroxydation)
1.
acțiunea
de
a
supraoxida
și
rezultatul
ei;
oxidare
dusă
la
cel
mai
înalt
grad;
supraoxidare.
2.
(var.)
supraoxidațiune.