triolet
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (fr. triolet)
Etimologie: (fr. triolet)
1. (muz.) diviziune ritmică specială din trei note de durată egală cu aceea a două note obișnuite; triolă.
2. poezie cu formă fixă, asemănătoare rondelului, cu două rime, din opt versuri octosilabice, dintre care primul, al patrulea și al șaptelea fiind identice.