OK
X
autoeducație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto1- + educaţie)
1.
proces
de
formare
a
propriei
personalități
prin
eforturi
personale.
autoeducativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autoeduca + -tiv, cf. it. autoeducativo)
1.
caracteristic
autoeducației.
2.
cu
caracter
de
autoeducație.
3.
cu
efect
de
autoeducație.
4.
referitor
la
autoeducație.
autoeducare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autoeduca)
1.
acțiunea
de
a
se
autoeduca
și
rezultatul
ei.
2.
educare
de
către
sine
însuși;
autoeducație,
(rar)
autoeducat.
autoeducat
Parte de vorbire:
s.n. (rar)
Etimologie: (autoeduca)
1.
educare
de
către
sine
însuși;
autoeducare,
autoeducație.