OK
X
sfănțuire
Parte de vorbire:
s.f. (pop.)
Etimologie: (v. sfănțui)
1.
acțiunea
de
a
sfănțui
și
rezultatul
ei;
(pop.)
sfănțuială,
(înv.
și
fam.)
sfănțuit.
sfănțuială
Parte de vorbire:
s.f. (fam.)
Etimologie: (sfănțui + -eală)
1.
acțiunea
de
a
sfănțui
și
rezultatul
ei;
dare
sau
luare
de
mită;
corupere.
2.
(prin
ext.)
stoarcere
de
bani,
de
bunuri
etc.;
(pop.)
sfănțuire,
sfănțuit.
3.
(prin
ext.)
escrocare.
sfănțuit
Parte de vorbire:
s.n. (înv. și fam.)
Etimologie: (v. sfănțui)
1.
acțiunea
de
a
sfănțui
și
rezultatul
ei;
(pop.)
sfănțuială,
sfănțuire.