OK
X
luetină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. luétine)
1.
(med.)
substanță,
extrasă
din
cultură
pură
de
treponemă,
folosită
anterior
în
cutireacție
pentru
a
detecta
sifilisul
latent.
luetinoreacție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cf. fr. luétine-réaction)
1.
(med.,
înv.)
cutireacție
pe
bază
de
luetină
practicată
pentru
a
dezvălui
sifilisul.