izbucneală
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Etimologie: (izbucni + -eală)
Etimologie: (izbucni + -eală)
1. acțiunea de a izbucni și rezultatul ei; dezlănțuire, izbucnire.
2. (prin analog.) zvâcnire.
3. (prin analog.) smucire.
4. (var.) zbucnire.