turbuseală
Parte de vorbire: s.f. (Muntenia)
Etimologie: (nesigură, cf. turbureală)
Etimologie: (nesigură, cf. turbureală)
1. lichid tulbure; tulbureală.
2. (prin restricție) impurități din lichid.
3. vreme întunecată, cu ceață și ploaie.
4. (expr.) a avea (o) ~ la cap = a avea mintea tulbure; a fi amețit de băutură, de nesomn etc.