Dictionar

pulpă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. pulpa, fr. pulpe)

1. porțiune musculară proeminentă (a gambei, a degetului).
2. partea moale din interiorul unui organ (splină, dinte).
3. parte cărnoasă a unor fructe.
4. fructe conservate în soluție de bioxid de sulf diluată.
5. (min.) apă care are în suspensie grăunți minerali; tulbureală.
6. medicament de consistență moale, prin pulpare.
 

tolometru

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. tholomètre)

1. (fizică) aparat pentru măsurarea gradului de tulbureală a apei; turbidimetru.
 

TURBID-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. turbidi-, cf. lat. turbidus)

1. „tulbureală, dispersie”.
 

turbiditate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. turbidité)

1. tulbureală a unui lichid.
2. conținutul în suspensii al unui curs de apă.
3. proprietate a unui mediu dispers de a împrăștia lumina incipientă datorită fluctuațiilor de densitate.
 

tulburăciune

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (turbura + -ciune)

1. lichid tulbure; tulbureală.
2. (var.) (înv.) turburăciune.
 

tulburime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tulbure + -ime)

1. lipsă de limpezime a unui lichid; tulbureală.