OK
X
bonjurist
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bonjur + -ist)
1.
nume
dat
tinerilor
români
progresiști
întorși
de
la
studii
din
Franța,
la
mijlocul
sec.
XIX,
care
(se)
salutau
cu
„bonjur”.
antibonjurism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (anti- + bonjurism)
1.
concepție,
atitudine
de
antibonjurist.
antibonjurist, -ă
Parte de vorbire:
adj., s. m. f.
Etimologie: (anti- + bonjurist)
1.
(boiernaș
din
perioada
prepașoptistă)
care
se
opunea
bonjuriștilor.
bonjurism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (bonjur + -ism)
1.
atitudine,
concepție
de
bonjurist.