crustaceu, -ee

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. crustacé, crustacés)

1. I. care formează, prezintă o crustă.
2. în formă de crustă greu de separat de substrat.
3. (despre animale) care este înconjurat de o crustă; acoperit de o carapace tare.
4. (zool.) care ține de crustacee, privitor la crustacee.
5. (bot.) (despre licheni) care are un aparat vegetativ care aderă puternic de suportul pe care îl acoperă ca o crustă.
6. (med.) (despre o boală de piele) care este însoțită de cruste.
7. II. (la plural) clasă de artropode acvatice, cu respirație branhială și corpul acoperit cu o crustă chitinoasă impregnată cu calcar; (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
8. aceste animale acvatice și comestibile (crabi, creveți, raci, homari, langustine).

cuticulă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cuticule, lat. cuticula)

1. strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața celulelor epiteliale.
2. zonă superficială, chitinoasă, a tegumentului insectelor și crustaceelor.
3. peliculă superficială a fructelor, frunzelor și tulpinilor tinere, conținând cutină.

hemielitră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hémiélytre)

1. aripă la insecte pe jumătate chitinoasă și pe jumătate membranoasă.

limul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. limule, lat. limulus)

1. artropod marin, comestibil, cu corpul acoperit de o carapace chitinoasă în formă de scut și terminată cu o coadă ca o spadă.

maxilă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. maxille, lat. maxilla)

1. maxilar superior.
2. piesă chitinoasă din armătura bucală a insectelor, deasupra buzei inferioare.

pogonofore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pogonophores)

1. încrengătură de animale vermifore marine din regiunile abisale, care trăiesc în tuburi dintr-o substanță chitinoasă.