Dictionar

combustie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. combustion, lat. combustio)

1. ardere.
2. (fig.) efervescență, tumult.
 

postcombustie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postcombustion)

1. combustie suplimentară de carburant într-un turboreactor pentru a mări propulsia.
 

precombustie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. précombustion)

1. fază a funcționării unui motor cu ardere internă care precedă aprinderea combustibilului.
 

antecameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. anticamera)

1. compartiment al camerei de combustie a unui motor în care se injectează combustibilul.
 
 

ergotropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ergotropie)

1. stare determinată de intensitatea proceselor de combustie și apărare generală a organismului.
 

gomaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. gommage)

1. depunere a reziduurilor de combustie (calamină etc.) în spațiile dintre segment și șanț la un piston.
 

miscelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. miscelle, lat. miscellus)

1. amestec al unui solid cu un lichid, a două lichide, a unui gaz cu un lichid sau a două gaze, având un amestec omogen.
2. amestec de benzină și ulei folosit la combustie și ungere în motoare.
 

postcombustie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. postcombustion)

1. combustie suplimentară de carburant într-un turboreactor pentru a mări propulsia.