Dictionar

sport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. sport)

1. activitate fizică, cel mai adesea în aer liber și care necesită în general antrenament, care se exercită sub forma unui joc sau a unei competiții, conform regulilor specifice; (prin meton.) practica acestei activități.
2. ansamblu de exerciții fizice și de jocuri practicate metodic, pentru întărirea corpului și pentru a educa voința, curajul, inițiativa etc.; fiecare dintre exercițiile sau jocurile din acest ansamblu.
3. activitate fizică în aer liber de natură mai mult sau mai puțin sportivă.
4. fiecare dintre formele particulare și reglementate ale acestei activități.
5. competiție în care se întrec persoane sau echipe.
6. (prin extensie) spectacol sportiv.
7. ~uri aeriene = sporturi legate de aviație.
8. ~uri atletice și gimnice = sporturi care fac apel la dinamismul mișcărilor fundamentale și care caută perfecțiunea în înlănțuirea mișcărilor complexe.
9. ~uri de atac, de luptă, de apărare = sporturi în care un concurent se opune altuia, fără armă (ca la box, lupte sau judo) sau cu o armă (ca la scrimă).
10. ~uri ecvestre, hipice = sporturi de viteză și/sau îndemânare efectuate de cai și de călărețul lor.
11. ~uri cu motor = sporturi în care efortul este aplicat mașinii acționate de un motor autonom.
12. ~uri montane = sporturi practicate la munte (schi, săniuș, alpinism).
13. ~uri de iarnă = sporturi montane care necesită zăpadă, gheață.
14. ~ cerebral = joc care necesită abilități intelectuale.
15. ~ul minții = șah.
16. (loc. adj.) de ~ = sportiv.
17. (adjectival) care este specific unui sportiv (ex. haină sport).
 

aerotransport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérotransport)

1. transport pe calea aerului; aeropurtat.
 

autosport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (auto2 +sport)

1. autoturism cu caroseria aerodinamică și motor puternic pentru viteze mari.
 

autotransport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. автотранспорт)

1. mod de transport care utilizează automobilele, vehiculele utilitare (ușoare și grele) și vehiculele cu două roți; transport rutier.
 

biotransport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (bio- + transport)

1. noțiune cuprinzând vehiculele puse în mișcare prin forța musculară a omului.
 

motosport

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (moto- + sport)

1. sport care implică curse de autovehicule, în special autoturisme și motociclete.
 

speosport

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (speo/logie/ + sport)

1. vizitarea și cercetarea peșterilor ca sport.
 
 
 
 
 
 

adidași

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (Adidas, marcă înregistrată)

1. încălțăminte comodă de sport.