hipercorectitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hypercorrection)

1. greșeală de limbă izvorâtă din necunoașterea adevăratei forme a etimonului unui cuvânt de către vorbitor și din teama acestuia de a nu greși, din efortul conștient de a se conforma mecanic normelor limbii literare; hiperliterarizare.

kilogrammetru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kilogrammètre)

1. unitate de măsură a lucrului mecanic și a energiei, egală cu efortul necesar pentru deplasarea unei greutăți de 1 kg cu 1 m.

modul

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. module, lat. modulus)

1. (mat.) valoare absolută a unei mărimi reale.
2. număr pozitiv egal cu rădăcina pătrată a sumei pătratelor componentelor unui număr real.
3. (stat.) variantă a caracteristicii, înregistrată la cele mai multe unități ale unei colectivități statistice; valoare a caracteristicii cu cea mai mare frecvență.
4. coeficient care caracterizează o proprietate mecanică oarecare.
5. raportul dintre diametrul primitiv al unei roți dințate și numărul dinților acesteia.
6. ~ de elasticitate = raportul dintre efortul unitar normal și lungimea specifică corespunzătoare a unei piese solicitate de întindere sau încovoiere.
7. debitul anual al unui curs de apă.
8. parte componentă a unui ansamblu cu funcționalitate proprie.
9. fiecare din părțile detașabile ale unei nave spațiale.
10. (telec.) bloc din microelemente (tranzistoare, diode, bobine), care îndeplinește funcția de etaj sau de celulă într-un aparat, ori într-o instalație electronică.
11. (arhit.) unitate de măsură pentru determinarea proporțiilor elementelor componente ale unui edificiu.

pelagian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. pélagien)

1. I. referitor la pelagianism (doctrina lui Pelaghie (Pelagius), care privilegiază rolul voinței și efortului uman, relegând pe plan secundar pe cel al harului și al păcatului originar).
2. care aderă la pelagianism; care are legătură cu această doctrină.
3. II. adept al pelagianismului.

problematizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (problematiza)

1. acțiunea de a problematiza.
2. metodă de învățământ de tip euristic, constând în a crea probleme cu scopul de a declanșa activitatea independentă a elevului sau a studentului, gândirea și efortul personal al acestuia.

randament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. rendement)

1. raportul dintre efectul obținut și efortul depus într-o activitate.
2. (ec.) efectul util al unui factor al procesului de producție într-o anumită unitate de timp.
3. eficiență, folos, beneficiu.
4. raportul dintre valoarea unei mărimi (energie, putere etc.) cedată de un sistem tehnic sub formă utilă și valoarea aceleiași mărimi absorbită de acest sistem.