OK
X
daună
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. daunum)
1.
stricăciune,
pagubă;
prejudiciu
moral.
2.
(pl.)
despăgubiri
morale.
3.
în
~a
(cuiva
sau
a
ceva)
=
în
paguba
(cuiva
sau
a
ceva).
dăuna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (daună)
1.
a
păgubi
pe
cineva;
a
prejudicia.
daună; pagubă; pierdere
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
damnum;
noxa
2.
FR
méfait;
mal;
dégât;
dommage
3.
EN
ravage;
damage;
hurt;
harm;
injury
4.
DE
Schaden;
Schädigung
5.
RU
вред;
повреждение
6.
HU
kár,
ártalom;
veszteség,
károsodás
dăunăcios, -oasă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (dăunăcios)
1.
care
dăunează,
care
produce
daune;
dăunător.
2.
(antonim)
nedăunător.
accident
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. accident, lat. accidens)
1.
s.
n.
eveniment
întâmplător
și
neprevăzut,
cu
consecințe
dăunătoare.
2.
ridicătură,
adâncitură
a
unui
teren.
3.
însușire
a
unui
lucru,
fenomen
nelegată
de
esența
lui.
4.
~
fonetic
=
modificare
fonetică
întâmplătoare
(asimilația,
epenteza,
metateza).
5.
s.
m.
alterație.
amenajare
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (amenaja)
1.
acțiunea
de
a
amenaja;
organizare.
2.
totalitatea
lucrărilor
care
urmăresc
combaterea
acțiunilor
dăunătoare
sau
valorificarea
potențialului
unui
curs
de
apă.
3.
îngrijire
rațională
pentru
punerea
în
valoare
a
pădurilor.
anticalofilie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (anti- + calofilie)
1.
respingere,
negare
a
calofiliei;
atitudine
împotriva
calofiliei;
anticalofilism.
2.
respingere
a
cultivării
excesive
a
frumuseții
stilului.
3.
calitate
a
stilului
de
a
nu
fi
prea
mult
cizelat,
în
dauna
conținutului.
asasinat
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. assassinat, it. assassinato)
1.
acțiunea
de
a
asasina,
de
a
provoca
intenționat
moartea
cuiva;
omor
cu
premeditare.
2.
(fig.)
acțiune
profund
dăunătoare;
distrugere,
ruină
morală.
baroc, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. baroque, it. barocco)
1.
stil
~
(și
s.
n.)
=
stil
în
arhitectură,
pictură,
literatură,
muzică,
predominant
între
sfârșitul
Renașterii
și
mijlocul
sec.
XVIII,
care
cultivă
libertatea
și
monumentalitatea
formelor,
ornamentația
excesivă,
inventivitatea
și
fantezia
exprimării.
2.
stil
de
la
sfârșitul
perioadelor
clasice,
în
care
forma
se
dezvoltă
în
dauna
conținutului.
3.
(fig.)
exagerat;
bizar,
extravagant.
biopesticid
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (bio- + pesticid)
1.
pesticid
produs
de
un
organism
viu.
2.
substanță
sau
organism
biologic
care
dăunează,
ucide
sau
respinge
organismele
văzute
ca
dăunători;
pesticid
biologic.