GLUMI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. gluma „pleavă, tărâță”)

1. „bractee, scuame, glume vegetale”.

glumifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. glumifère)

1. (botanică) prevăzut cu glume, adică cu bractee membranoase.

glumiflor

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. glumiflore)

1. (botanică) cu flori înzestrate cu bractee.

glumiflore

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. glumiflores)

1. (botanică) ordin de plante monocotiledonate cu flori glumifere care cuprinde ciperaceele și gramineele.

glumiform

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. glumiform)

1. (botanică) ca glumele unei plante; în formă de bractee membranoasă.

badina

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. badiner)

1. a glumi, a vorbi sau a scrie într-un mod vesel.

badinaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. badinage)

1. acțiunea de a glumi; ceva ce cineva face, spune sau scrie într-o manieră glumeață; glumă, șagă.

glumiflore

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. glumiflores)

1. (botanică) ordin de plante monocotiledonate cu flori glumifere care cuprinde ciperaceele și gramineele.

plezanterie

Parte de vorbire:  s.f. (franțuzism)  
Etimologie: (fr. plaisanterie)

1. faptul de a glumi.
2. glumă, lucru spus sau făcut pentru a distra; aluzie amuzantă etc.

scherzando

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. scherzando)

1. (muz.; ca indicație de execuție) într-un tempo însuflețit, vioi și vesel; glumind, jucăuș.

spirit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spiritus, it. spirito)

1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință.
2. persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc.
3. inteligență; imaginație.
4. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală.
5. mod, fel de manifestare, de gândire.
6. în ~ul = potrivit cu...
7. glumă, anecdotă; vorbă de duh.
8. a face ~e = a glumi.
9. caracter specific a ceva.
10. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă.