Dictionar

HELIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. helios „soare, lumină”)

1. „soare, lumină, radiații solare, solar, însorit”.
 

heliobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (helio- + biologie, cf. engl. heliobiology)

1. ramură a biologiei având ca obiect de studiu efectul activității solare asupra vieții (atât animale, cât și vegetale).
 

heliocentrală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. héliocentrale)

1. centrală care transformă energia solară în energie electrică; centrală electrică solară.
 

heliocentric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. héliocentrique)

1. referitor la heliocentrism.
2. sistem ~ = heliocentrism.
 

heliocentrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliocentrisme)

1. concepție fundamentată de Co-pernic, potrivit căreia Soarele se află în centrul sistemului nostru planetar, iar Pământul și celelalte planete se învârtesc în jurul lui; sistem heliocentric.
 

heliocromie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. héliochromie)

1. tipar adânc, policrom.
 

amfifotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amphiphotique)

1. (despre vegetale) care este heliofil primăvara și sciofil toamna.
 

beril

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. béryl, lat. beryllus, gr. baryllos)

1. (mineral.) silicat natural de beriliu și aluminiu, sub formă de cristale prismatice, incolore sau divers colorate, folosit, în funcție de culoare, ca piatră prețioasă (smarald, acvamarin, heliodor etc.).
 

cromist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. chromiste)

1. retușor în fotogravură, heliografie și ofset.
2. persoană a cărei sarcină este să redea culorile filmelor, imaginilor de tot felul etc. și care practică și retușurile fotografice.
3. persoană care lucrează într-o tipografie și a cărei sarcină este să descompună culorile unui original și apoi să le juxtapună în timpul tipăririi, pentru a obține același efect.
 

fotocompoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. photocomposition)

1. sistem de compoziție tipografică dând direct pe film textele pregătite pentru montarea în forme ofset sau helio.
 

fotofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. photophile)

1. (biologie) califică organismele care necesită sau suportă multă lumină; heliofil.
 

fotofob, -ă

Parte de vorbire:  adj. (și s.m.f.)  
Etimologie: (fr. photophobe)

1. (suferind) de fotofobie; care se teme, fuge de lumină; heliofob, lucifob.