Dictionar

hermină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hermine)

1. mic mamifer carnivor asemănător cu nevăstuica, cu blana cafenie-deschisă vara și albă, fină și lucioasă iarna; hermelină, cacom.
2. blana prelucrată sau haina făcută din blana acestui animal.
3. (herald.) blană la steme, reprezentată convențional prin fond argintiu presărat cu pete de nisip.
 

contrahermină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contre-hermine)

1. (herald.) blană la steme, reprezentând printr-un fond negru presărat cu codițe albe inversul herminei (2).
 

herminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. herminé)

1. asemănător herminei; (despre găini) cu penajul alb mărginit cu negru la coadă și la aripi și negru mărginit cu alb la gât.
 

hermelină

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (germ. Hermelin)

1. (zool.) mic mamifer carnivor din nordul Europei și din Asia (din familia mustelidelor), care seamănă cu nevăstuica și a cărui blană cafenie-deschisă devine albă iarna (cu excepția vârfului cozii care rămâne negru); hermină.
 

mantou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. manteau)

1. haină groasă de iarnă purtată de femei.
2. perdea de pluș în partea de sus a scenei pentru a micșora înălțimea portalului.
3. (herald.) ornament exterior al unei steme, dintr-o draperie de hermină.
 

mustelide

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mustélidés)

1. familie de mamifere carnivore mici, cu corp alungit, suplu: nevăstuica, hermina etc.