OK
X
aptitudinal, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (engl. aptitudinal)
1.
despre
sau
legat
de
aptitudine,
calitate
care
face
posibile
anumite
performanțe.
categorie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. catégorie, lat. categoria, gr. kategoria)
1.
noțiune
fundamentală
care
exprimă
proprietățile
și
relațiile
esențiale
și
generale
ale
obiectelor
și
fenomenelor
realității.
2.
grup
de
ființe,
obiecte,
fenomene
de
același
fel,
sau
asemănătoare
între
ele.
3.
~
socială
=
grup
social
care
reunește
parțial
trăsăturile
unei
clase
sociale.
4.
grupă
în
cadrul
unei
ramuri
sportive,
stabilită,
în
raport
cu
greutatea
corporală
a
concurenților,
după
performanțele
realizate
sau
după
vârstă.
dotație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dotation, lat. dotatio)
1.
capacitate
înnăscută
care
face
posibile
performanțe;
dotare
(2).
2.
mijloace
materiale
puse
la
dispoziția
cuiva
prin
dotare.
inteligență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. intelligence, lat. intelligentia, germ. Intelligenz)
1.
capacitate
a
individului
de
a
se
adapta
la
împrejurări
noi,
de
a
sesiza
relațiile
esențiale
și
de
a
găsi
o
ieșire
dintr-o
anumită
situație,
de
a
rezolva
probleme
noi;
deșteptăciune.
2.
om
inteligent.
3.
~
artificială
=
capacitate
a
sistemelor
tehnice
evoluate
de
a
obține
performanțe
cvasiumane.
renovație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. rénovation)
1.
acțiunea
de
a
renova
și
rezultatul
ei;
renovare.
2.
procesul
de
reconstituire
sau
de
îmbunătățire
a
structurilor
sparte,
deteriorate
sau
învechite.
3.
înlocuirea
pieselor
sau
elementelor,
uzate
sau
nu,
într-o
mașină
sau
echipament
industrial,
în
general
pentru
îmbunătățirea
performanței.
4.
(fig.)
înnoire,
schimbare.
5.
(var.)
renovațiune.
stud-book
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. stud-book)
1.
registru
în
care
sunt
înre-gistrate
genealogia
și
performanțele
cailor
de
rasă.