Dictionar

talentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (talent + -at)

1. (cel) care are talent; înzestrat, dotat.
 

aed

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. aède, gr. aoidos)

1. (în Grecia antică) poet-cântăreț care își recita propriile-i versuri în acompaniament de liră.
2. (prin ext.) scriitor talentat.
 

individualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. individualité)

1. ansamblul particularităților specifice unui individ, prin care acesta se distinge de ceilalți indivizi.
2. ansamblul particularităților unui obiect, fenomen. etc.
3. persoană deosebit de înzestrată, de talentată.
 

star (1)

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. star)

1. persoană excepțional de talentată sau celebră; stea, vedetă de cinema, în muzică, presă etc.
2. (prin ext.) persoană care iese în evidență în orice domeniu; personalitate.
 

valoros, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. valeureux)

1. care are valoare, prețios.
2. talentat.
 

înzestrat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (înzestra)

1. care a primit zestre.
2. prevăzut cu cele necesare.
3. (fig.) dotat cu calități deosebite, talentat.
4. (antonim) neînzestrat.
 

netalentat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + talentat)

1. care nu are talent; lipsit de, neînzestrat cu talent.
2. (antonim) talentat.