abrupt, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. abrupt, lat. abruptus)

1. I. (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios.
2. (despre stil) alcătuit din elemente contrastante; inegal.
3. (bot.; despre un organ) terminat brusc.
4. II. formă de relief abruptă.
5. porțiune de teren cu pantă foarte înclinată.

accidentat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (accidenta)

1. adj., s.m.f. (cel) care a suferit un accident.
2. adj. (despre un teren) cu multe neregularități.

baliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. baliser)

1. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize.

defilat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défilé)

1. (despre un teren) ascuns de vederea inamicului terestru înapoia unei acoperiri.

elibera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. eliberare)

1. tr. a pune în libertate; a dezrobi; a libera.
2. (mit.) a lăsa la vatră un contingent, un ostaș.
3. a scoate din funcție; a desărcina.
4. a emite (un act, o marfă etc.).
5. a evacua, a degaja (o cameră, un teren).
6. refl. a se libera din armată.
7. (despre atomi) a se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă.

ferifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ferrifère)

1. (despre teren) care conține fier.