catahreză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catachrèse, lat. catachresis, gr. katachresis, abuz)

1. figură de stil prin atribuirea înțelesului unui cuvânt altui cuvânt cu sens apropiat.

conversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.

tălmăcitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (tălmăci + -tură)

1. transpunere (în scris sau oral) a unei fraze, a unui text, a unei cărți dintr-o limbă în alta; traducere.
2. (pop.) interpretare a înțelesului unor vobe, scrieri, fapte et cetera; tâlcuire.
3. (var.) (înv.) tâlmăcitură.