Dictionar

pap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Papp)

1. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte.
 

papa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. papa)

1. (fam.) tată.
 

papă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. papa)

1. șeful bisericii romano-catolice (și al statului Vatican).
 

papagal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ngr. pap/p/agal/l/os, it. papagallo)

1. pasăre din zonele tropicale, cu penajul viu colorat și ciocul gros și încovoiat.
2. epitet dat cuiva care repetă mecanic părerile sau cuvintele altuia.
 

papagaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (papagal + -iza)

1. a învăța mecanic (ca un papagal), fără a asimila.
 

papaia

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. papaia, sp. papaya)

1. arbore fructifer din America tropicală, India și Africa, cu fructe comestibile asemănătoare pepenelui galben, din al cărui latex se extrage papaina.
2. fructul însuși.
 

papaină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. papaïne, germ. Papain)

1. diastază din latexul de papaia, folosită în medicină în afecțiuni digestive.
 

abație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. abbazia)

1. instituție religioasă, cu statut special, condusă de un abate sau de o abatesă și care depinde de un episcop sau direct de Papă.
2. mănăstire catolică cu proprietăți și venituri condusă de un abate.
3. mănăstire catolică unde se află această instituție.
4. stăreție.
5. titlu cu domeniu ecleziastic atribuit unui abate.
 

ablegat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)

1. legat al papei.
2. (Trs.; înv.) deputat.
 

abreviator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abréviateur, lat. abbreviator)

1. cel care abreviază scrierile unui autor.
2. autor al versiunii scurte a unei lucrări literare.
3. funcționar al cancelariei papale însărcinat cu redactarea minutelor.
 

absoluțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. absolution, lat. absolutio)

1. absolvire.
2. iertare a păcatelor (de către papă).
 

albigenzi

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (după fr. albigeois)

1. adepți ai unei secte rigoriste și antiecleziastice din Franța în sec. XII-XIII, reprimată sângeros de papalitate.
 

annată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. annate, lat. annata)

1. (ist.) redevență percepută de papalitate de la episcopii și abații nou instalați, echivalând cu veniturile lor pe un an.