OK
X
autocar
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. autocar)
1.
vehicul
rutier
confortabil
de
transport
public,
conceput
pentru
distanțe
lungi,
pentru
excursii
etc.
autocaracteriza
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + caracteriza)
1.
a-și
caracteriza
propria
persoană
(prin
enunțarea
celor
mai
tipice
sau
importante
caracteristici).
autocaracterizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (autocaracteriza)
1.
faptul
de
a
se
autocaracteriza;
(rar)
autocaracterizat.
2.
caracterizare
de
către
sine
însuși
prin
enunțarea
celor
mai
tipice
sau
importante
caracteristici.
autocaracterizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (autocaracteriza)
1.
care
se
caracterizează
pe
sine
însuși.
autocarantina
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + carantina)
1.
a
rămâne
în
casă
(sau
într-un
spațiu
de
locuit)
și
a
limita
orice
contact
cu
alte
persoane,
inclusiv
cu
membrii
familiei,
pentru
o
perioadă
de
timp,
de
obicei
în
timpul
unei
epidemii.
autocarantinare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + carantinare)
1.
faptul
de
a
se
autocarantina.
2.
acțiunea
prin
care
o
persoană
se
separă,
pentru
o
perioadă
de
timp,
cât
mai
mult
posibil
de
celelalte
persoane
cu
care
împarte
spațiul
de
locuit,
în
cazul
suspicionării
de
boli
contagioase
sau
pentru
a
preveni
răspândirea
acestora.
autocaravană
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + caravană)
1.
autovehicul
special,
care
dă
reprezentații
cinematografice
în
diferite
locuri.
2.
grup
de
vehicule
care
călătoresc
împreună;
caravană
de
automobile.
autodefiniție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + definiție)
1.
caracterizare
a
propriei
persoane;
autocaracterizare.
autohaltă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + haltă)
1.
facilitate
de
pe
un
drum
la
care
opresc
autobuzele
intraurbane
și
autocarele
de
transport
public
interurban
pentru
a
permite
călătorilor
să
urce
și
să
coboare
din
vehicul;
haltă
pentru
autobuze,
stație
de
autobuz.
charter
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (engl. charter)
1.
tip
de
contract
de
transport
cu
avioane
sau
nave
închiriate
de
o
agenție
de
turism
ori
comercială,
care
permite
tarife
mai
reduse
decât
pe
liniile
regulate.
2.
mod
de
transport
la
cerere,
cu
rezervare
prealabilă,
conceput
pentru
utilizare
la
capacitate
maximă.
3.
avion
(autocar
sau
navă)
închiriat
de
o
agenție
de
turism
pentru
a
transporta
un
grup
de
persoane
la
prețuri
avantajoase.
4.
(var.)
cearter.
defini
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. définir, lat. definire)
1.
tr.
a
da
o
definiție;
a
explica
sensurile
unui
cuvânt,
ale
unei
noțiuni.
2.
a
determina,
a
preciza,
a
delimita;
a
caracteriza
pe
cineva.
3.
refl.
a
se
autocaracteriza.
diagramă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. diagramme, gr. diagramma)
1.
reprezentare
grafică
schematică
a
valorilor
unor
mărimi
sau
a
relațiilor
dintre
ele.
2.
(pl.)
semne
tipografice
speciale
cu
care
se
culeg
diferite
probleme
de
șah.
3.
schemă
pentru
fixarea
locurilor
în
vagoane
(la
anumite
trenuri),
în
autocar,
în
săli
de
spectacole
etc.
4.
schema
încărcăturii
(mărfuri
și
pasageri)
a
unui
avion.
5.
linie
trasată
de
un
aparat
înregistrator.
6.
(bot.)
~
florală
=
proiecție
orizontală
a
tuturor
componentelor
unei
flori.
minicar
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. minicar)
1.
autocar
de
capacitate
redusă.
2.
mijloc
de
locomoție
format
din
două
sau
mai
multe
vehicule,
cu
bănci
și
parasol,
tractate
de
un
autoturism
sau
tractor,
destinat
plimbărilor
de
agrement
în
stațiuni.