OK
X
îngrozire
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. îngrozi)
1.
acțiunea
de
a
(se)
îngrozi
și
rezultatul
ei;
(producere
sau)
resimțire
a
unui
sentiment
de
groază,
spaimă.
2.
(înv.)
amenințare.
îngrozăciune
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (îngrozi + -ciune)
1.
(producere
sau)
resimțire
a
unui
sentiment
de
groază;
îngrozire.
2.
acțiunea
de
a
amenința
și
rezultatul
ei;
amenințare.
îngrozâtură
Parte de vorbire:
s.f. (înv.)
Etimologie: (îngrozi + -tură)
1.
(producere
sau)
resimțire
a
unui
sentiment
de
groază;
îngrozire.
2.
acțiunea
de
a
amenința
și
rezultatul
ei;
amenințare.
terorizare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (teroriza, cf. fr. terrorisation)
1.
acțiunea
de
a
teroriza
și
rezultatul
ei;
ținere
sub
teroare;
înfricoșare,
îngrozire,
înspăimântare.
înspăimântare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (înspăimânta)
1.
acțiunea
de
a
(se)
înspăimânta
și
rezultatul
ei;
îngrozire,
spaimă.
2.
(înv.)
rușine.
3.
(loc
adverb.)
cu
(sau
de,
în)
~
=
de
speriat.
4.
(var.)
(înv.)
spăimântare.
cutremurătură
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (cutremura + -(ă)tură)
1.
zguduire
din
cauza
unui
cutremur;
cutremurare.
2.
(fig.)
înfiorare,
tresărire;
(prin
ext.)
înspăimântare,
îngrozire.