OK
X
întreținere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (întreţine)
1.
acțiunea
de
a
(se)
întreține.
2.
taxă
plătită
de
locatarii
unui
imobil
pentru
acoperirea
cheltuielilor
comune.
reținere
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (reţine)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reține.
2.
stăpânire
de
sine,
prudență,
rezervă.
3.
oprire
a
unei
părți
din
drepturile
cuvenite
cuiva.
4.
detențiune.
tinerel, tinerea, tinerică
Parte de vorbire:
adj., s.m.f.
Etimologie: (tânăr + -el)
1.
s.m.f.
diminutiv
pentru
tânăr(ă).
2.
adj.
(foarte)
tânăr(ă).
tineresc, -ească
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (tânăr + -esc)
1.
caracteristic
tinereții
sau
persoanelor
tinere;
propriu
tinerilor;
de
om
tânăr;
juvenil.
2.
(anton.)
bătrânesc.
tinerețe
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (tânăr + -ețe)
1.
perioadă
din
viața
omului
între
copilărie
și
maturitate;
iuventute.
2.
perioada
în
care
un
animal
sau
o
plantă
nu
și-a
atins
deplina
dezvoltare.
3.
stare
a
omului
tânăr
caracterizată
prin
vigoare
și
prospețime.
4.
(cu
sens
colectiv)
mulțimea
tinerilor
dintr-o
comunitate;
tineret.
5.
(antonim)
bătrânețe.
abstenționism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. abstentionnisme)
1.
abținere
demonstrativă
de
la
exercitarea
dreptului
de
vot.
2.
doctrină
care
susține
această
atitudine.
abstențiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)
1.
atitudinea
unei
persoane
care
își
refuză
plăcerea
unui
lucru,
obicei
et
cetera;
abstinență.
2.
acțiunea
de
abținere,
neexercitarea
unui
drept,
refuz
de
a
participa,
de
a
interveni.
abstinență
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)
1.
abținere
de
la
anumite
băuturi,
alimente
etc;
abstențiune.
2.
(sintagmă)
(economie
politică)
teoria
~ei
=
teorie
prin
care
capitalul
și
acumularea
lui
rezultă
din
abținerea
proprietarilor
de
la
consumul
personal
exagerat.
3.
~
sexuală
=
abținere
de
la
actul
sexual.
adolescentin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. adolescentino)
1.
care
ține
de
adolescenți;
propriu
adolescenților;
tineresc.
adulter, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)
1.
adj.
(despre
soți)
care
încalcă
fidelitatea
conjugală.
2.
s.n.
întreținere
a
relațiilor
sexuale
în
afara
căsătoriei;
(înv.)
adulteriu.
aerobic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérobique, engl. aerobic)
1.
care
crește
consumul
de
oxigen
al
corpului
(ex.
dans
~).
2.
gimnastică
~ă
=
gimnastică
de
întreținere
executată
pe
fond
muzical
cu
ritm
susținut.