Dictionar

juvenil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. juvénile, lat. iuvenilis)

1. care aparține tinereții; tineresc.
2. (despre substanțe) care provine din magma topită în interiorul scoarței Pământului și circulă prin scoarță, până la suprafață.
3. (despre organisme) tânăr.
 

juvenilia

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (lat. iuvenilia)

1. scrieri din perioada tinereții unui autor, sau conținând fapte și amintiri din tinerețe; lucrări timpurii.
 

juvenilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. juvenilité)

1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.
2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.
3. (sinon.) tinerețe.
 

tânăr; juvenil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT juvenilis; juvenalis; juveneus; juvenis; nepionicus
2. FR juvénile; jeune
3. EN juvenile; young; younthful
4. DE jugendlich; jung
5. RU молодой; юношеский
6. HU fiatal; fiatalos, fiatalkori
 

homoblastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. homoblastique)

1. care provine din celule similare.
2. fără trecere evidentă de la forma juvenilă la cea adultă.
 

juvenilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. juvenilité)

1. caracterul a ceea ce este tânăr, juvenil.
2. (prin meton.) manifestare concretă a acestui caracter.
3. (sinon.) tinerețe.
 

neotenie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. néoténie)

1. (biol.) persistență a caracterelor juvenile în stadiul de adult.
2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă.
 

stadiu tânăr

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT stadium juvenile; status juvenilis
2. FR stade de la jeunesse; jeune âge
3. EN early stage; juvenile srage
4. DE Jugendstadium
5. RU молодaя стaдия
6. HU fiatal állapot; fiatal stádium
 

tânăr; juvenil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT juvenilis; juvenalis; juveneus; juvenis; nepionicus
2. FR juvénile; jeune
3. EN juvenile; young; younthful
4. DE jugendlich; jung
5. RU молодой; юношеский
6. HU fiatal; fiatalos, fiatalkori
 

tineresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tânăr + -esc)

1. caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; propriu tinerilor; de om tânăr; juvenil.
2. (anton.) bătrânesc.