Dictionar

tinerețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tânăr + -ețe)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; iuventute.
2. perioada în care un animal sau o plantă nu și-a atins deplina dezvoltare.
3. stare a omului tânăr caracterizată prin vigoare și prospețime.
4. (cu sens colectiv) mulțimea tinerilor dintr-o comunitate; tineret.
5. (antonim) bătrânețe.
 

ambrozie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea că are puterea de a păstra tinerețea veșnică.
2. plantă aromatică din familia compozeelor.
 

blastofor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. blastophore)

1. cordon ombilical al ovulului.
2. fir care leagă sămânța de pericarp, nutrind-o în tinerețe.
3. formațiune anatomică cu aspect de cordon.
 

etate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. aetas)

1. fiecare dintre perioadele vieții umane (copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe).
2. timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă.
3. perioade trecute din viața unei persoane, animal sau lucru, cu indicație exactă sau cu diverse aproximări; perioadă de viață.
4. perioadă a vieții umane care merge de la 60 de ani încolo.
5. (var.) (reg.) itate.
 

freș

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fraîche)

1. care exprimă prospețime, sănătate, tinerețe; vioi.
 

iuventute

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. iuventus, -utis)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinerețe.
2. (antonim) bătrânețe.
 

junețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinerețe.
2. (var.) juneță.
3. (antonim) bătrânețe.